Gafe, gafe, gafe…

Băiatul care a scris lucrarea, măcar a fost ingenios, nu a dat foaia goală, a conjugat tot ce a găsit în cerinţa testului. Să descoperi timpuri şi verbe noi, e o realizare, nu oricine atinge performanţa aceasta. Cum sună “voi imperfectaţi” sau “voi perfect compuşi”? Un deliciu de lecturat.

Vă las să vă bucuraţi de noua conjugare a limbii române şi aştept să veniţi şi voi cu sugestii în caz că aţi întâlnit exemple asemănătoare.

Secrete comune

Oamenii sunt diferiti, gandurile, aspiratiile, povestile si nazuintele noastre sunt distincte, dar in anumite masuri suntem identici. Iubim, traim, visam si formam o comunitate. Lumea se compune dintr-un tot ai carei formatori suntem noi, fiintele umane; e ca un fel de joc cu reguli stricte, iar daca le intelegem si le respectam, ne putem numi invingatori. Iata cateva sfaturi in acest sens:

Indragosteste-te de viata si priveste cu optimism drumurile tale! Fiecare pas in existenta noastra ne arata ca trebuie sa iubim, sa iertam, sa invatam din greseli, sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara si sa pastram langa noi prietenii adevarati.

Iubirea este cel mai profund si “complicat” sentiment, iti trezeste valuri de emotie si te poarta pe cele mai inalte culmi. Iubirea inseamna sa iubesti si sa fii iubit, sa daruiesti si sa nu astepti nimic in schimb, te inalta si da alt contur vietii. Iubirea inseamna sa renasti din cenusa! 

Iarta atunci cand ti se greseste si ofera o a doua sansa. Nimeni nu este perfect! 

Invata din greselile tale ca sa nu le repeti. Asa poti deosebi faptele bune de cele gresite, iar in timp vei invata sa apeciezi lucrurile valoroase. 

Bucura-te cu toata fiinta de viata, pentru ca doar una ai! Momentele grele la care suntem supusi de-a lungul ei nu sunt intamplatoare. Astfel, devenim mai puternici si ne formam propria personalitate. 

Valoarea unui prieten adevarat este nemarginita! El este alaturi de tine de fiecare data cand ai nevoie, iti ofera sprijin neconditionat, rade si plange langa tine, te asculta, iar cand te pierzi in tristete e acolo sa te indrume. Dar, ca sa ai un prieten adevarat trebuie ca si tu, la randul tau, sa oferi acelasi lucru. 

Viata este asemeni unui trandafir, la fiecare petala este o iluzie, iar ca sa-i cunosti frumusetea trebuie sa-i inlaturi spinii.

Bunica

Bunica draga, chip de inger,

Ce ma veghezi de sus din cer,

Tie vreau sa-ti multumesc

Pentru clipele frumoase, caci si azi le retraiesc!

Mi-amintesc mereu de tine

Asa blanda cum erai, 

Ma-nvatai mereu de bine

Si de rau ma ocroteai!

Cu par alb precum omatul, 

Ochi albastri migdalati,

Ce frumos iti era tenul

Cu-acel rosu in obraji!

Mereu era surazatoare,

Pe chip blandetea i se citea

Si chiar de-o suparam mai tare

De-ndata ea ma ierta!

Ma lua in brate, 

Pe frunte ma saruta

Si-mi spunea mereu povete 

Sa am de unde invata!

Mi-e dor de chipul ei cel bland,

Mi-e dor s-o mai aud razand,

Mi-e dor si doare si mai tare,

Caci sa ma-ntampine nu mai apare!

(Alexandra Badicioiu)

Puterea iubirii

Sub clar de lună, în depărtare,

Pe-un câmp de umbre acoperit

O fată plânge cu ardoare

După băiatul ce-a iubit.

În braţe-l strânge însetată,

Pe frunte încet îl mângâie

Şi-l mai sărută înc-o dată,

Căci moartea lui o mistuie!

Sufletul bucăţi se face

Gândindu-se la ce-au trăit,

Timpul, însă, nu se întoarce,

A pierdut tot ce-a iubit!

Printre lacrimi şi suspine

Şi cu glasul tremurând

Ea durerea încet şi-o spune,

Nu suportă acest gând:

- „Finalul însă nu-i aşa,

El tragic să nu fie

Căci viaţa toată-n lipsa ta

Ar fi o tragedie!”

- „Mai vorbeşte-mi glas duios

Căci ale tale şoapte

Mă scot din visu`-ntunecos

Şi din urata noapte”

- „Nimic din ce am n-ar conta,

Aş fi ca cerul fără stele

N-aş mai putea respira,

Luceafărul vieţii mele!”

- „În suflet dragostea îmi arde

Mă ţine viu doar pentru tine,

Nici moartea-n veci nu ne desparte

Ci lasă loc pentru iubire!”

- „Spre cer cu tine aş zbura

Numai în ochi privindu-te,

Ţi-aş da întreagă viaţa mea

M-aş îmbăta iubindu-te!”

- „Când doua inimi bat de-o dată

Şi cerul se deschide

Ca îngerii cununi să-mpartă

Poveste de iubire!”

- „Zdrobeşte-mi inima de vrei,

Dar fă-o din iubire

Şi-n suflet să produci scântei

Cu un sărut şi o privire!”

(Alexandra Badicioiu)

Mama

Pentru că dragostea de mamă este infinită,

Pentru că iubirea ei pentru copii e nemărginită,

Pentru toate sacrificiile de-a lungul vieţii,

Pentru tăria de a nu se lăsa pradă tristeţii,

Pentru curajul cu care a trecut prin probleme,

Pentru seninatatea cu care a ieşit din ele, 

Pentru toate lacrimile ce-au fost vărsate, 

Pentru toate acestea şi multe alte,

Îi mulţumesc cerului că mă ocroteşti,

Că-mi eşti mamă şi mă iubeşti,

Că m-alini când mi-e mai greu

Şi mă-ncurajezi mereu,

Că m-accepţi aşa cum sunt,

Tu eşti tot ce am mai scump!

(Alexandra Badicioiu)

O viata virtuala, virtuala de tot

In ultima vreme s-a umplut facebook-ul de selfie-uri, poze in cele mai ciudate ipostaze si mai ales check in-uri in cele mai nepotrivite locuri. Ma amuza faptul ca oamenii gasesc in asta un mod de comunicare si mai ales o forma de a arata celorlalti ce viata fericita duc ei. Nu vreau sa fortez introducerea si nici sa judec pe cineva, e strict parerea mea, cu privire la intorsatura pe care o ia societatea pe zi ce trece. 

Daca ne-am taiat la deget, imediat ne facem poze si le postam pentru a strange cat mai multe compatimiri, dar mai ales, mentionam numele spitalului, pentru ca impactul sa fie mai puternic.

Fetele cochetele isi expun pozele facute in oglinda, cu buzele si sanii la inaintare, posteriorul inghesuit intr-o pereche de colanti leopard luciosi, la care se mai adauga comentariile din partea baietilor (din motive intemeiate, nu intru in detalii).

Un deliciu "feisbucist" sunt cei care isi posteaza fotografiile in care sunt surprinsi cu banii langa ei, cu lanturi de aur la gat (ca cele ale dulailor), cu pistoale in mana etc. 

Ati avut vreodata ocazia sa vedeti poze in cimitir? Dar nu oricm, ci cu fete si baieti printre cruci si morminte in cadre "mirobolante"? Daca nu, nu stiti ce ati pierdut! Adevarul e ca iti trebuie o doza de nebunie combinata cu ceva anume ca sa poti face asta, lucru ce-mi lipseste cu desavarsire, astfel ca aceste gesturi imi raman straine, fara puterea de a-i intelege pe cei ce fac asta. 

Lista poate continua, insa ma opresc aici si astept exemple si din partea voastra. Insa o intrebare ma framanta: daca nu existau retelele de socializare, unde mai postau superbele fotografii, starile de bine, celebrele citate ("copia n-are valoare" s.a.m.d.), dar mai ales unde isi etalau priceperea gramaticala? Sper sa nu ramana doar o intrebare retorica, asa ca astept si opiniile voastre, poate eu sunt cea care greseste! 

De ce iubim femeile

“[…] pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. […] pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie […] Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor”.

Unele dintre cele mai frumoase descrieri pe care le-am citit despre femei sunt regasite in cartea lui Mircea Cartarescu “De ce iubim femeile” - O carte deosebita, care ne poate face sa intelegem cum gandeste o parte din masa masculina in diferitele ipostaze ale vietii; cum ne privesc ei si ce rol avem in lumea lor.

Sa nu uitam si de acel text care raporteaza femeia ca un stimul continuu asupra barbatilor. Odata cu parcurgerea randurilor gasesti raspunsuri la multe dintre intrebarile care iau nastere si pe care nu stii sa le desciferezi.

Orice femeie isi doreste sa stie motivele pentru care este iubita, iar autorul puncteaza in linii mari, argumentele care descriu in diferite nuante imaginea feminina. Iar barbatii iubesc femeile, pentru ca fara ele nu ar cunoaste absolutul.

Si, desigur, “in spatele unui barbat puternic se afla intotdeauna o femeie puternica”.